Madrid-Palacio Real


În Madrid poţi face poze la nesfârşit. E imposibil să nu găseşti o plaza, un parc, o catedrală, ceva de vizitat la fiecare staţie de metrou. Metroul este cea mai bună cale de a te deplasa dintr-o parte în alta a oraşului în condiţiile în care ei au 12 linii de metrou. Chiar dacă infrastructura este foarte bună, tot se creează cozi interminabile de maşini. Aşa că unii îşi lasă maşinile în apropierea staţiilor după care coboară şi iau metroul. Metrourile bineînţeles trec din 2 în doua minute. Sau la 3. În week-end la 5 sau la 7.

Am observat că au pus şi la noi în staţiile de metrouri monitoare pentru indicarea timpului. Ce nu înţeleg eu este faptul că pe monitoare scrie numărul minutelor de când a plecat ultimul metrou. Logic, pentru mine, e să scrie cât timp mai este până la următorul metrou. Că nu mă interesează când a trecut ultimul, vreau să ştiu cât mai stau în staţie în aşteptarea următorului. Nu înţeleg nici faptul pentru care exista 4 astfel de monitoare pe un peron micuţ în care nu sunt necesare mai mult de 2. Cel puţin ăştia din Europa aşa procedează. Presupun doar că e vorba de un steag la prefectură, unul la primărie…7. Cât e bucata de monitor?

Într-o duminică am ieşit din casă şi timp de câteva ore am luat centrul Madridului la picior printre străduţe. Găseşti de toate: baruri, cartiere chinezeşti, terase luate cu asalt de madrileni, pieţe unde zburdă copii, bătrâni ieşiţi la plimbare, căţei, purcei şi porumbei. Madridul e viu. Mi-ar plăcea să fie şi la noi aşa. Să ies pe stradă în week-end, să iau Bucureştiul la picior, să văd tot felul de oameni, să simt că e viaţă în jurul meu.